Nu las nimic în urmă... poate doar vise, poate doar braţe ce au crezut că mă cunosc, că pot să mă iubească... aş fi vrut, dar e prea târziu... Lumea voastră... în Lumea voastră sunt singură. E timpul să mă întorc Acasă. Nu mă căutaţi. Nu mă întorc la voi. E ultimul meu drum. Acasă. Nu mă plângeţi. Nu m- aţi cunoscut. Am trecut pe lângă voi, am simţit fiecare durere, fiecare zâmbet al vostru, v- am dat din veşnicia mea o clipă de linişte şi voi... Nu vă condam, dar nu- mi spuneţi "te iubesc". Voi puneţi flori pe mormânt, pentru că e tot ce sunteţi în stare să vedeţi, să simţiţi- un trup! Iubirea voastră se rezumă la un cadavru. De ce îi ingropaţi pe cei dragi atât de adânc? Ar trebui să- i puneţi în sicrie de sticlă, la lumină, ca să vedeţi ce iubiţi... las Lumea voastră în urmă, fără niciun regret, fără lacrimi sau vreun dor ascuns. Nu există braţe care să mă ceară înapoi... Mă veţi uita înainte ca trupul meu să se răcească... dar eu voi fi Acasa!