"-Stăpâna mea, am ajuns. Călătoria s- a sfârşit. E timpul să ne întoarcem acasă. Nu mai e nimic pentru tine în această lume. Cei asemenea ţie te aşteaptă pentru a domni iar. Lumea ta e în sărbătoare, pentru că te întorci acasă..."

                           Sunt un copil ce încă crede în vise, în iubire şi în magia vieţii. În mine acel copil e atât de viu şi râde şi plânge; îmi vorbeşte despre nori, despre stele şi călătorii... 

                       Nu mi s- a dat niciodată voie să spun "Mi- e greu!", lacrimilor mele nu li s- a permis niciodată să se desprindă din ochi, nimeni, niciodată nu şi- a întins braţele să mă prindă când am căzut. Mă priviţi ca pe o străină ce nu cunoşte limba voastră când vă spun că nu ştiu să mă bucur, că nu ştiu să dansez, că hainele voastre nu mi se potrivesc... şi mă retrag, mereu, în colţul meu de unde vă pot privi. Voi nu ştiţi ce sunt visele, nu ştiţi să iubiţi, trăiţi în iluzii şi nu simţiţi cum vi se fură timpul. Mă condamnaţi că fur fericirea, în timp ce voi nu aveţi curajul de a vă privi în ochi. Şi până la urmă de ce mi- ar păsa de voi toţi? De ce să- mi doresc să va spun că dincolo de dans, de bucuria unei seri frumoase există viaţă, adevărata viaţă? 

                      Ce ştiţi voi despre copilul care am fost, despre visele lui, despre tot ceea ce a însemnat bucurie pentru el? Ce ştiţi despre toată durerea pe care a simţit- o când i s- a luat totul? Aţi privit vreodată un copil în ochii căruia se citeşte moartea? 

                           Am intrat în războiul vieţii fără să simt bucuria de a trăi, fără vise, fără să iubesc. Am câştigat lupte pe care unii dintre voi au renunţat să le înceapă. Am făcut din mări, munţi şi voi întrazniţi azi să mă judecaţi pentru că nu ştiu să mă bucur, că nu visez, că nu iubesc...

                               Am să vă spun cine sunt, care sunt visele mele şi cum iubesc... Azi sunt un copil ce a trecut prin cel mai decadent şi dureros război; azi sunt un copil care ştie că poate lupta şi mai ales poate învinge; azi sunt un copil ce visează; azi sunt un copil ce iubeşte; azi sunt un copil ce crede în magia vieţii; azi sunt un copil ce are viaţa în propriile mâini şi e singurul care poate să- i dea o formă, un sens; azi am puterea de a lupta pentru visele mele, pentru ceea ce iubesc; azi magia vieţii mi se întâmplă... vă e greu să mă întelegeţi, ştiu. Voi nu cunoaşteţi lacrimile mele, căderile. Voi ştiţi, doar atât, că am învins. Ce ştiţi voi cum e să fii singur? Ce ştiţi voi ce înseamnă să nu plângă şi să nu râdă nimeni, niciodată, alături de tine? Azi, sunt în faţa voastră şi aşteptaţi să  fiu ca voi, să am aceleaşi vise şi să iubesc la fel...

                             Azi vreau totul. Azi vreau să zbor, să ating norii, să pun stelelor nume. Azi iubesc. Iubesc. Nu am iubit. Nu voi iubi. Iubesc. Întreaga mea fiinţă iubeşte. Azi, copilul din mine îţi întinde mâna, te priveşte în ochi şi te cheamă să culegeţi împreună maci, în lanul cu grâu, să număraţi stele până noaptea târziu, să simţi în strângerea de mâini, magia vieţii. Aşa iubesc eu. Aşa te iubesc eu. Cere- mi. Cere- mi orice. Azi am puterea să lupt. Azi visez. Azi iubesc. Azi simt magia vieţii!

                             

                               

                               

-Spune- mi, Devi, de ce îmi dăruieşti doar momente? De ce ce tot ce iubesc rămâne în braţele mele atât de puţin? De ce totul devine amintire atât de repede?

-Călătoria noastră a început cu atât de mult de timp în urmă. Te- am văzut purtând bătălii în care eu nu aş avea curaj să intru. Te- am lăsat singură de- atâtea ori, când trebuia să te veghez... Am fost un laş...

"-Ce faci, aici, copila mea?

-Citesc o carte şi nu aprinde lumina, pentru că e o carte ce se citeşte cu ochii închişi, când toată lumea doarme...

-E o carte veche, copila mea. Aşteptam de mult ca să o gaseşti. E o carte plină de istoria atâtor mii de ani, de iubire şi regăsire, de credinţă şi zbor, de amintiri şi fericire... e o carte pe care sufletul tău a scris- o şi a ascuns- o în tine, ştiind că într- o zi o vei găsi... "