Azi- noapte, în timp ce tu credeai că dorm, te- am auzit plângând şi m- am apropiat de tine. Stăteai în genunchi, în lumina lunii... te rugai, te rugai pentru mine. Ochii tăi erau duşi, departe, pe buzele tale îmi citeam numele... Nu ştiam că îngerilor le este permis să iubească atât de mult... Am înţeles, încă o dată, cât de grea e lupta pe care o duci pentru mine, cât mult te dor îndoielile mele, rănile pe care, încă, nu le- am închis... am înţeles că nu am venit singură în această lume, că eşti aici, lângă mine. Am înţeles cât de singur a trebuit să te simţi de fiecare dată când eu am refuzat să văd, să ating, să iert, să iubesc, cât de mult te- a durut când eu am spus Nu!...

                                 Eşti aici. Întreaga mea eternitate e aici. Iubirea mea e aici. Nimic nu începe. Nimic nu se sfârşeşte. Totul e aici. Rugăciunile tale au fost ascultate. De azi nu eşti singur. De azi, pornim împreună în ultima luptă... un ultim dans făcut în lumină, un ultim sărut... azi, fără ieri, fără mâine...

                                

- Devi...

- Îţi simt durerea. Îţi simt îndoielile. Toate întrebările de care ţi- e teamă, sunt în mine. Am fost menit să te însoţesc în această lungă călătorie. Am uitat câte veacuri am păşit în faţa ta, de câte ori a trebuit să cobor în iad şi a te scoate afară. Ar trebui să te urăsc. Ar trebui să nu îmi pese... Dar sunt aici. Nu există un alt loc în această lume sau alta în care aş vrea să fiu. Îmi spui mereu că vrei să te întorci acasă. Pentru mine acasă e doar acolo unde pot să- ţi fiu aproape. Îţi doreşti să iubeşti, să simţi cum îţi tremură mâna atunci când atingi trupul celuilalt. Întreaga mea ființă e sfâșiată de fiecare lacrimă a ta, atunci când plângi. Când te trezești zâmbind dimineața, aș vrea ca timpul să se oprească...