- Devi...
- Îţi simt durerea. Îţi simt îndoielile. Toate întrebările de care ţi- e teamă, sunt în mine. Am fost menit să te însoţesc în această lungă călătorie. Am uitat câte veacuri am păşit în faţa ta, de câte ori a trebuit să cobor în iad şi a te scoate afară. Ar trebui să te urăsc. Ar trebui să nu îmi pese... Dar sunt aici. Nu există un alt loc în această lume sau alta în care aş vrea să fiu. Îmi spui mereu că vrei să te întorci acasă. Pentru mine acasă e doar acolo unde pot să- ţi fiu aproape. Îţi doreşti să iubeşti, să simţi cum îţi tremură mâna atunci când atingi trupul celuilalt. Întreaga mea ființă e sfâșiată de fiecare lacrimă a ta, atunci când plângi. Când te trezești zâmbind dimineața, aș vrea ca timpul să se oprească...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu