duminică, 17 noiembrie 2013



                               Azi- noapte, în timp ce tu credeai că dorm, te- am auzit plângând şi m- am apropiat de tine. Stăteai în genunchi, în lumina lunii... te rugai, te rugai pentru mine. Ochii tăi erau duşi, departe, pe buzele tale îmi citeam numele... Nu ştiam că îngerilor le este permis să iubească atât de mult... Am înţeles, încă o dată, cât de grea e lupta pe care o duci pentru mine, cât mult te dor îndoielile mele, rănile pe care, încă, nu le- am închis... am înţeles că nu am venit singură în această lume, că eşti aici, lângă mine. Am înţeles cât de singur a trebuit să te simţi de fiecare dată când eu am refuzat să văd, să ating, să iert, să iubesc, cât de mult te- a durut când eu am spus Nu!...
                                 Eşti aici. Întreaga mea eternitate e aici. Iubirea mea e aici. Nimic nu începe. Nimic nu se sfârşeşte. Totul e aici. Rugăciunile tale au fost ascultate. De azi nu eşti singur. De azi, pornim împreună în ultima luptă... un ultim dans făcut în lumină, un ultim sărut... azi, fără ieri, fără mâine...
                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu