- Unde ai fost, copila mea, atât de dimineaţă?
- ...nicăieri... doar m- am plimbat puţin...
- Zâmbetul tău îmi spune că ai întânit pe cineva în drumul tău.
- ...un vechi prieten... de fapt, am fost să- l văd...
- Şi despre ce- ţi vorbit, înainte să răsară soarele?
- Nu am vorbit. Dormea, cu perna strânsă în braţe... Am vrut să- i las un vis, un semn că am trecut prin casa lui, dar m- am întors...
- Ştiu. Acum ai înţeles şi tu, de aceea râzi... ce mai contează încă un vis în mintea unui om pierdut între altele o mie... Dar te cunosc şi ştiu că ai să- i fii aproape nu pentru a- i da vise, ci pentru a- l ajuta să se trezească...