-Plângi... Devi! Din vina mea! Nu merit...

-Nu, copila mea. Tu nu m- ai rănit niciodată... Am luptat pentru tine, am cerut timp... te- am pierdut...

-Sunt aici, Devi! Nu plec fără tine! Nu accept o altă viaţă fără să te am aproape! Eu nu ştiu să sărut ploaia fără buzele tale, nu pot primi îmbrăţişarea fulgilor de nea fără să nu- ţi simt braţele, nu pot auzi cântecul petalelor de cireş ce cad în bătaia vântului dacă vocea ta nu mă cheamă, ochii mei nu pot să adoarmă dacă tu nu le dăruieşti vise... Nu, Devi! Nu ai pierdut! Nu m- ai pierdut! Sunt aici!... Eu pot să înving!