joi, 6 februarie 2014

-Devi, e posibil să dăruiesc din veşnicia mea, câteva clipe unui suflet? Care e preţul unei vieţi?
-Copila mea, e prima oară când nu ceri ceva pentru tine... viaţă?... Da. Putem dărui viaţă, dar oare acel suflet merită?
-...nu ştiu... doar, simt acel suflet legat de mine... îl simt... îi simt singurătatea...
-A da viaţă doare atât de mult... acel suflet e un nihil şi nu va şti nimic. Nu te va iubi mai mult, nu va lupta pentru tine şi nu- ţi va fi alături...
-Nu, Devi. Nu- l vreau pentru mine. Mi- a dăruit un vis, un răsărit de soare... Eu nu sunt doar moarte, sunt un simbol al vieţii veşnice... eu nu pot trăi în lumină, dar el poate... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu