vineri, 7 martie 2014




                              Singurul motiv pentru care am venit în această  lume a fost ca să te găsesc. Te- am căutat în o mie de lumi, în o mie de vieţi... şi acum eşti aici. Am luptat pentru visul tău. Am murit pentru tine şi acum eşti aici... o mie de vieţi... şi te- am găsit aici... un singur sărut, o singură atingere... privirea ta ascunde taina a o mie de vieţi... sărută- mă şi vei şti cine sunt. O singură atingere... te- am căutat o mie de vieţi pentru a mai dormi o noapte în braţele tale, pentru a te mai visa încă o dată, pentru a şti de ce te voi căuta în alte o mie de vieţi...

duminică, 23 februarie 2014




-Plângi... Devi! Din vina mea! Nu merit...
-Nu, copila mea. Tu nu m- ai rănit niciodată... Am luptat pentru tine, am cerut timp... te- am pierdut...
-Sunt aici, Devi! Nu plec fără tine! Nu accept o altă viaţă fără să te am aproape! Eu nu ştiu să sărut ploaia fără buzele tale, nu pot primi îmbrăţişarea fulgilor de nea fără să nu- ţi simt braţele, nu pot auzi cântecul petalelor de cireş ce cad în bătaia vântului dacă vocea ta nu mă cheamă, ochii mei nu pot să adoarmă dacă tu nu le dăruieşti vise... Nu, Devi! Nu ai pierdut! Nu m- ai pierdut! Sunt aici!... Eu pot să înving!

joi, 6 februarie 2014

-Devi, e posibil să dăruiesc din veşnicia mea, câteva clipe unui suflet? Care e preţul unei vieţi?
-Copila mea, e prima oară când nu ceri ceva pentru tine... viaţă?... Da. Putem dărui viaţă, dar oare acel suflet merită?
-...nu ştiu... doar, simt acel suflet legat de mine... îl simt... îi simt singurătatea...
-A da viaţă doare atât de mult... acel suflet e un nihil şi nu va şti nimic. Nu te va iubi mai mult, nu va lupta pentru tine şi nu- ţi va fi alături...
-Nu, Devi. Nu- l vreau pentru mine. Mi- a dăruit un vis, un răsărit de soare... Eu nu sunt doar moarte, sunt un simbol al vieţii veşnice... eu nu pot trăi în lumină, dar el poate... 

joi, 23 ianuarie 2014



-Copila mea, ai privit cerul, în dimineaţa asta? Ai văzut norii?
-Nu ai venit la mine ca să- mi vorbeşti de nori!
-Stăpâna mea, mânia ta e mare... nu îndrăznesc să- ţi cer...
-Nu- mi cere milă, nu pentru ei! Tot ceea ce îşi imaginează, fiecare gând ascuns şi dorinţă pe care o poartă în ei se întâmplă. Văd filmele produse de imaginaţia lor şi se excită când au în faţa lor imagini în care o femeie e batută şi violată, fără să- şi dea seama că în apartamentul de lângă ei, deja se întâmplă. Toate crimele şi răboaiele pe care le privesc cu entuziasm sunt atât de aproape de ei. Tot ce îşi doresc aceşti oameni e să mănânce şi să se împreuneze. Neagă totul şi- l învinuiesc pe Dumnezeu! Ştiu ei cine e Dumnezeu? Mânia mea nu e mare! Ar fi pierit de mult, dar poartă în ei fărâma aceea ruptă din Dumnezeu. Da. E mânie ceea ce simt şi milă... fără să- şi dea seama în mintea lor îşi creează propria apocalipsă. Menirea noastră este de a- i gasi pe cei puţini şi să rezidim...

luni, 13 ianuarie 2014



- Unde ai fost, copila mea, atât de dimineaţă?
- ...nicăieri... doar m- am plimbat puţin...
- Zâmbetul tău îmi spune că ai întânit pe cineva în drumul tău.
- ...un vechi prieten... de fapt, am fost să- l văd...
- Şi despre ce- ţi vorbit, înainte să răsară soarele?
- Nu am vorbit. Dormea, cu perna strânsă în braţe... Am vrut să- i las un vis, un semn că am trecut prin casa lui, dar m- am întors...
- Ştiu. Acum ai înţeles şi tu, de aceea râzi... ce mai contează încă un vis în mintea unui om pierdut între altele o mie... Dar te cunosc şi ştiu că ai să- i fii aproape nu pentru a- i da vise, ci pentru a- l ajuta să se trezească...

duminică, 12 ianuarie 2014


-Spune- mi, Devi, povestea aceea veche de acum mii de ani. Povesteşte- mi despre cine am fost...
-Azi, nu- ţi mai vorbesc despre trecut. Tu nu mai eşti acolo, eşti aici. Azi îţi vorbesc despre cine eşti, despre cine vei fi mâine... azi, iartă- mă dacă îndraznesc să te privesc, dar îmi era dor de Stăpâna mea...

joi, 9 ianuarie 2014



                               "Sufletele se nasc în adâncul inimii lui Dumnezeu, acolo unde nu este decât iubire. Apoi sunt trimise spre lumea asta sau spre alta, păstrând în ele acea fărâmă de dumnezeire ce creşte până când fiecare suflet devine Dumnezeu... şi atunci sufletele se întorc acolo unde s- au născut, acolo unde e doar iubire şi se unesc cu Dumnezeu, pentru ca alte suflete să se nască."