" Am murit? Sunt încă vie? Singurele mele amintiri sunt visele cu tine... realitatea asta e atât de confuză... mi- e somn... tot ce vreau e să dorm, să mă pierd în vise... şi totul e confuz... Am murit? Mâinile îmi sunt reci. Închid ochii şi mi- e frig... pe scândurile ude se aude doar cum cade pământul transformat în mocirlă de atâta ploaie. Sunt vie... aud voci... lacrimile calde ale unor oameni ce au uitat să- mi spună că mă iubesc se pierd în ropotul ploii... e înmormântarea mea... Am murit? Toţi sunt grăbiţi. Preotul a plecat primul. Ceilalţi s- au speriat de tunete. Groparii s- au ascuns în capelă şi beau vinul ce trebuia să fie turnat peste mormântul meu... se aude doar ploaia... şi e frig... aţi ajuns cu toţii acasă şi v- aţi schimbat de haine. E cald şi hainele voastre sunt uscate... sicriul meu s- a umplut cu apă şi e frig... v- aţi şters ultimele lacrimi şi vă sorbiţi ceaiul fierbinte, în timp ce în mintea voastră s- a pierdut şi ultima amintire a zâmbetului meu... Am murit? Aud ploaia şi se lasă noaptea încet... e doar ploaia, nu mai e nicio voce... e atât de frig! Cimitirul e gol. În câteva cavouri şi- au făcut cuib şoarecii. Îi aud cum rod mâneca mucegăită a unei cămăşi. Sub o cruce căzută stă ghemuit un şarpe... Sunt vie! S- a oprit ploaia şi e trecut, deja, de miezul nopţii. Sunt atâtea stele în noaptea asta. E frig. E linişte. Cimitirul e gol. Privesc la mormântul meu. Au plecat înainte de a- l acoperi... vor veni mâine, când eu nu voi mai fi... vor îngropa un sicriu gol... veţi plânge lângă o movilă de pământ, fără să vă audă nimeni, pentru că eu voi fi departe... Sunt vie!"