...te văd atât de pierdut între vanitate şi iubire. Şi totul doare. Totul e doar un cântec asurzitor, în care nici măcar nu- i pricepi versurile... Suferi! Te văd! Te simt! Nu pot schimba nimic. Singura mea vină a fost că am iubit ceea ce credeam că eşti. Nu am ştiut că eu sunt judecătorul vieţii tale. credeam că rolul meu e să te ajut să te regăseşti, dar nu. M- au trimis, în viaţa ta şi te- au lăsat să mă faci să sufăr pentru a putea să dau pedeapsa pe care o meriţi. Ai încă timp să dai înapoi. Mai sunt doar doi ani... şi apoi vor veni EI. Jumătate din tot ce ai, din tot ce iubeşti şi urăşti va fi pus sub pământ. Vor creşte flori şi Soarele va sta sus. În jurul tău oamenii vor râde, dar tu vei uita să zâmbeşti. Sunt judecătorul tău! Pedeapsa ta nu plăteşte lacrimile mele, ci doar ale celorlalţi pe care i- ai rănit. Tu crezi că nu poţi fi învins, că poţi să cumperi până şi suflete, că poţi să- i faci pe alţii sclavi. De azi, încep să îţi apară lanţuri la mâini, la picioare, la suflet... Pedeapsa ta e lungă şi vei trăi atât cât trebuie!